vineri, 5 septembrie 2014

Target-ul nostru cel de toate zilele

De câțiva ani încoace, pâinea noastră cea de toate zilele ar putea fi, cu succes, înlocuită cu target-ul nostru cel de toate zilele. Același lucru și de-o parte, și de alta. Nu-l ai, nu mănânci.

Nici nu mai contează că lucrezi la magazinul din colț sau ridici tomberoanele în fiecare dimineață. Ești angajat, ai target. Nu ți-l faci, zbori. Deși e foarte posibil ca și pentru zburat să ai un target.

Polițișii au target, vânzătorii au target, contabilii au target, femeile de serviciu au target, popii au target, toată lumea are un sfânt target. Trist e, doar, că povestea asta cu target-ul e, din păcate, un never ending story. Pe când te trezești la final de lună, cu limba scoasă, că ai reușit, cumva-cumva, să atingi target-ul inuman de luna asta, hop, c-apare, ca o floare, target-ul nou. Fix ca-n poveștile cu Făt Frumos - și el creștea într-un an cât alții în 7.

Și-apoi vorba aia - de aia-i target, să nu-l faci. Sau fă-l, dar chinuie-te, că altfel, ce target o mai fi și ăsta? Targetu-i target, nici mai mult, nici mai puțin. Mama lui de target!


Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu