Suntem cu emoții. Mari. După o lungă vreme de tatonări și "cum ar fi dacă...", ne pregătim de admitere la facultate. Din nou. Știu, suntem în prag de 30, dar, hei, decât niciodată, mai bine mai târziu.
Azi noapte pe la 2 eram amândoi cocoțați pe telefon, citind despre planuri de învățământ, taxe de studiu și calendar de admitere.
Astăzi, ne pregătim să scriem eseul motivațional. Am răscolit deja dosarele în căutarea diplomei de Bacalaureat și a foii matricole, facem clasamente, ne antrenăm pentru ce urmează.
Nu pot să nu recunosc că și eu am emoții. Emoții pentru admitere, emoții pentru cele 6 sesiuni care urmează, emoții pentru licență și, de ce nu, emoții pentru tot ce va urma.
Sunt fericită însă că se împlinește, așa, un vis al multor oameni din viața noastră și chiar un vis al nostru și, mai ales, că o să trăiesc din nou, alături de studentul meu, frumoasa viață studențească. O, nopți nedormite, o, sesiuni, o, cursuri, o, voi, ani ai tinereții... bine ați revenit!
Țineți-ne pumnii strânși să fim pe listele de admiși!
P.S.: Știu că toată postarea asta e la plural, dar ca să știți... doar Mircea dă la facultate, mie îmi ajung și chiar îmi prisosesc și astea pe care le am.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu