Sambata am fost la nunta. A opta pe anul asta. Mai urmeaza inca doua. Nu despre asta e vorba, deja am inceput sa ne obisnuim. Ne simtim singuri si tristi daca trece weekend lasat de la bunul Dumnezeu sa nu luam parte la vreo nunta. Ne gandim, chiar, in urma vastei experiente acumulate, sa ne facem Wedding Planneri. Pe langa asta, eu o sa fiu starostita, ca ar fi o premiera pentru tot Ardealul (si spun asta, pentru ca acest concept e intalnit doar aici, prin Moldova sau pe unde am mai fost, nu exista one man show din asta), iar Mircea entertainer pe ringul de dans, sa ridice oamenii de la mese, cum ar veni, sa manance mai bine si sa bea mai putin. Oamenii, nu Mircea. Dar, din nou, nu despre asta e vorba. Vom anunta oficial daca si cand ne hotaram sa ne lansam pe piata asta. Deocamdata, suntem bine asa. Eu cu scrisul, Mircea cu ce face el.
Pana una, alta, nu pot sa nu constat cat de misto se intampla socializarea pe la evenimente din astea. Invitatia e facuta pentru ora 14:00, sau 20:00, dupa caz. Invitatii incep sa soseasca de abia dupa vreo jumatate de ora. Eu pe asta n-am inteles-o niciodata. Imi spunea si mama cand eram acasa si primeam vreo invitatie la vreo zi de nastere. "Mama, nu-i frumos sa ajungi prima si nici sa pleci ultima". N-am inteles niciodata de ce si, cum nu-mi place sa intarzii, nu m-am conformat. O fi vreo formula speciala, gandita psihologic, pentru care lucrurile se intampla asa. Pe mine ma depaseste, asa ca, desi de fiecare data imi propun sa ajung si eu mai tarziu, sa intarzii si eu macar o data, nu stiu cum se intampla, dar tot eu am de asteptat.
Daca ai norocul sa participi la vreo nunta unde cunosti si mirele, si mireasa, si cativa invitati, atunci poti fi sigur ca nu o sa ai nevoie de telefon la tine. Il poti lasa acasa, linistit. Daca, in schimb, se intampla sa participi la o nunta unde nu prea stii pe nimeni, o sa ai maaaaare nevoie de telefon. In primul rand, ca sa umpli timpul intre momentul cand ajungi tu si jumatatea de ora, poate o ora buna, pana cand ajung comesenii tai. Iti mai dai un check-in pe Facebook, iti mai faci un selfie, mai afli noutatile din news feed. Toate astea in timp ce partenerul tau e langa tine, facand, bineinteles, acelasi lucru.
E ora 15:00, sau 21:00, dupa caz. Toata lumea e prezenta, nunta sta sa inceapa. Am facut cunostinta cu toti cei de la masa noastra si asteptam mirii. Nu ne apucam inca de mancat, nu se cade. Sa ne mai scoatem o tura telefoanele, zic, noi si toti noii nostri prieteni, de la masa. Sa ne cautam pe Facebook si sa ne dam Add. Asa afli ca tipa din celalalt capat al mesei e prietena cu 3 prieteni de-ai tai si ca asta vara a fost in concediu la Mamaia. Stii deja ce-i place sa manance si de unde isi ia hainele, de cand e intr-o relatie cu tipul de langa ea si unde lucreaza. La ce bun sa te mai obosesti sa povestesti cu ea, cand e totul deja acolo?
Sosesc si mirii. Ca la un semn, toti invitatii se cauta in buzuare sau in genti, pregatiti sa-si scoata artileria grea. Telefoanele!!!! Viata vazuta prin display e mai digerabila, se pare. Odata pozele facute, continuam socializarea. Ne facem poze la paharul de apa, la maslina din farfurie, la prajitura cu crema, la varful pantofilor. Postam, comentam, tag-uim, share-uim.
Intre 2 like-uri si un comment, apare felul doi. Da-i cu poza, urca-l sus! Sa vada toata lumea, ca altfel nu exista.
Socializam. Fiecare, cu telefonul, pe sub masa. De asta zic ca-i musai sa va luati un telefon cu voi. Si cu net. Nu de alta, dar s-ar putea, altfel, sa va simtiti singuri, printre alti 200 de oameni. Si-i pacat, mai ales la nunta.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu