L-am cunoscut acum cativa ani buni, din intamplare. Venisem in vizita la prietena mea cea mai buna din liceu, pentru cateva zile. L-am iubit din prima clipa cand l-am vazut si il iubesc cu aceeasi intensitate pana astazi, ba chiar mai mult.
Mi-am dorit atat de mult sa fie al meu, incat mi-am facut bagajul intr-o toamna, acum fix 9 ani si l-am urmat, fara urma de regret sau remuscare. De atunci si pana astazi, dragostea mea pentru el a ramas neschimbata. El, insa, se schimba mereu si ma face, asa, sa-l iubesc si mai mult.
Il iubesc pentru ca m-a primit la el atat de frumos.
Il iubesc pentru povestile pe care mi le spune in fiecare zi si pentru oamenii frumosi pe care mi-i scoate in cale.
Il iubesc pentru ca inca il descopar, in fiecare zi.
Il iubesc pentru ca respira.
Il iubesc pentru ca mi l-a scos in cale pe EL.
Il iubesc pentru ca ori de cate ori stau cateva zile departe de el, simt nevoia sa ma intorc.
Il iubesc pentru ca mi-a oferit atat de multe amintiri frumoase.
Il iubesc pentru ca e tanar si batran, in acelasi timp.
Il iubesc pentru ca nu ma lasa sa ma plictisesc.
Il iubesc pentru ca imi ofera tot ce-mi pot dori.
Il iubesc pentru ca e aici, in sufletul meu.
Il iubesc pentru ca ma plimba si ma rasfata.
Il iubesc pentru ca ma surprinde mereu.
Il iubesc pentru ca e ACASA.
Il iubesc pentru tot ce a fost, ce e si pentru ce va fi sa fie.
Iubesc Clujul, cu tot ce are el de dat si de primit, cu strazile lui inguste si incarcate de istorie, cu oamenii lui frumosi si povestile lor minunate, cu studentii lui galagiosi, cu viata lui de noapte, cu linistea si agitatia lui, cu parcurile si evenimentele lui, cu fiecare anotimp si in fiecare zi.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu