Sunt fan MasterChef. Fan ProTV, mai degraba, mai putin cateva mizerii pe care incerc sa le evit, cu gratie, pentru ca nu-mi spun nimic. Cand vine vorba, insa, de Vocea Romaniei, MasterChef, Romanii au talent, Apropo TV sau Romania, te iubesc!, sunt pur si simplu extaziata. Stiu, gusturile nu se discuta, nu despre asta e vorba aici. Eu gasesc in emisiunile astea ceva-ul ala care nu ma lasa sa ma clintesc din fata televizorului, nici macar cat e publicitate. Oi fi in target, mai stii?
Trecand peste, va spuneam ca-mi place show-ul lor culinar. Nu m-am uitat la Hell's Kitchen si, sincera sa fiu, nici nu intentionez, pentru simplul motiv ca, pentru mine, Antena 1 e o mare dezamagire. De la X Factor incoace - emisiune pe care am incercat sa o urmaresc cu interes, dar, din pacate, nu mi-a iesit (din cauza formatului, juriului, concurentilor), intuiesc de la bun inceput ca orice incearca ei sa copieze din afara, nu le prea iese, asa ca ma abtin. N-as vrea sa fac comparatii in necunostinta de cauza, insa am totusi un feeling ca MasterChef-ul ProTV-ului e mult mai tare.
Recunosc. Noii jurati imi plac mult mai mult. Au mai mult bun simt si mai multa consideratie pentru omul din fata lor, indiferent cu ce mizerie se prezinta in concurs. Hadean, de care am tot auzit in Cluj, inca inainte sa ajunga in Pro, si al carui blog il citesc de cativa ani buni, e de o simplitate rara. Nu am avut ocazia sa il cunosc personal, insa il citesc si prestatia lui de acum imi confirma ceea ce intuiam. Hadean e un om pasionat de ceea ce face, care respira meseria asta si care a muncit enorm ca sa ajunga unde e astazi. Chiar si asa, simplitatea si modestia lui raman neschimbate si pentru asta il admir, inca si mai mult. Pe Foa il stiu de pe vremea cand facea Flavours, 3 bucatari la Prima TV. Are un stil aparte si inoveaza cat se poate in bucatarie, iar stilul lui e proaspat si aerisit. De Patrizia nu stiu foarte multe, insa imi place sinceritatea ei si modul ei de-a gandi si cred ca si doar pentru atat, si tot e un castig pentru emisiunea asta.
Ce nu imi place, insa, si, din pacate, observ tot mai des in emisiunile lor, e motivatia pentru care unii merg mai departe. Constat in sezonul asta, poate mai mult ca in sezoanele anterioare, ca farfuria intinsa care nu spune o poveste, nu primeste sort. Am vazut cateva farfurii bune, executate corect, care au plecat acasa, pentru ca nu aveau o poveste in spate. La fel cum am vazut farfurii mai putin impresionante, dar care aduceau cu ele o poveste. Inca o data, vorbim despre un show culinar, despre talent si pasiune, despre dorinta de a face din asta o meserie, despre tehnica si despre gust. Prea putin conteaza cine esti, de unde vii si ce ai facut cu viata ta pana acum. Pentru mine, cel putin. Dincolo de ecran, lucrurile stau altfel. Povestea e cea care creeaza emotie, simpatie sau antipatie, si te aduce din fotoliul tau de acasa acolo, langa ei.
Vrem, nu vrem... traim din povesti. Ale noastre sau, in lipsa lor, ale altora. O fi bine... o fi rau?
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu