Cum iti dai seama ca esti sarac

Daca nu te-ai nascut deja cu starea asta si ai avut norocul sa fii singur copil la parinti, iar ai tai n-au lucrat in fabrica, ci pe la alte institutii ale statutului, dar pe pozitii ceva mai sus-puse, atunci se poate ca in vremea copilariei - daca te-ai nascut inainte de Revolutia din '89 - sa nu fi stiut ce-i aia saracia. Adica, toata lumea avea cam la fel, toata lumea traia cam la fel, iar diferentele sociale erau, cel putin din perspectiva mea de copil, inexistente.

Nu tu tableta, nu tu telefon, nu tu Danonino si pastramioara de curcan bio. Cheia la gat, paine cu unt si ceai, sandwich la scoala si sanatate in traista.

Cu timpul insa, lucrurile s-au mai schimbat si, desi crescuta in acelasi climat prielnic dezvoltarii unui om descurcaret si econom, de care tocmai va scriam mai sus, am ajuns, adult fiind, sa imi creez niste nevoi stupide cu niste bani castigati mult prea greu si pe care ii aruncam mult prea usor pe tot felul de avioane.

Sa va povestesc despre cum faceam eu, pana mai ieri, cumparaturi in supermarket? Despre cum n-am stiut pana acum cateva luni cat e litrul de ulei si cofrajul de oua, cat e pachetul de unt bio si baxul de apa plata izvorata direct din Alpii Francezi? Sa va povestesc cum Mircea, saracul Mircea, ma certa ori de cate ori puneam mana, instinctual, pe cate vreo prostie de pe rafturi, doar pentru ca era ceva nou si doar pentru ca eram curioasa ce si cum, si despre cum imi explica el cu cati clienti trebuie sa ma cert pentru aia 10-15 lei pe care ii dau pentru un lucru atat de nesemnificativ? Sa va mai spun despre mesele copioase pe care le luam in oras ori de cate ori aveam ocazia - si daca nu era vreo ocazie, inventam -  doar de dragul de a fi servita si de a nu manca in fiecare zi acelasi fel de zama? Sa va mai povestesc? Nici n-are sens.

De cateva saptamani, am inceput sa observ, cu stupoarea unui pensionar, cat e sticla de ulei si sa fac analiza concurentiala a pietei de ulei la raft, in cautarea raportului calitate-pret optim, am aflat cat costa baxul de apa plata si am luat in calcul chiar si varianta "apa de la robinet", am inceput sa gatesc acasa si mai tot timpul cu cartofi, fasole, mamaliga si slanina, merg pe jos, ca face piciorul frumos si ma intreb, ori de cate ori imi fac curajul sa ies din casa si sa dau piept cu societatea de consum... CAT????

Asa ca da... asa-ti dai seama ca esti sarac. Daca te tot intrebi la orice lucru iti iese in cale, stupefiat si cu ochii cat cepele... CAT????? si daca, ca intr-un joc, incepi sa elimini cam orice de prin casa care nu e indispensabil unui trai decent, cam esti sarac.

Eu inca stau si ma gandesc... Oare fara apa de gura n-om putea trai? Nu de alta, dar cu 15 lei mancam amandoi bine vreo 2 zile. Sau nu?...