Starea vremii

Vă rețin doar câteva momente, pentru un anunț de ultimă oră. Mircea se întoarce. Pe blogul meu și în viețile voastre, pentru că, așa cum viața mea ar fi lipsită de sens și, mai ales, de zâmbete, fără el, la fel e și blogul meu.

Și, pentru că vă promiteam că voi scrie despre viața mea, n-am cum să nu scriu despre el, pentru că el e parte din viața mea, așa cum e ea.

Așa că... Mircea is back!!!!! Și, ca să înțelegeți de ce nu mă pot abține să scriu despre el, o să vă povestesc două vorbe despre garderoba lui și cât de bine ne-am distrat noi în seara asta pe seama ei.

Mircea are în dulap, după cum urmează:

- ciorapi cu talie joasă, de luat la teneși (dacă unul din ciorapii ăștia dispare, e tragedia de pe lume; vă povesteam aici ce și cum);
- pantalonii scurți de la mătușa din Belgia (aka second-hand), pe care i-am descoperit la începuturile relației noastre și despre care aveam să aflu mai târziu că au fost denumiți așa pentru a nu trăda sursele lui de shopping;
- maleuri (musai de luat pe sub tricouri, indiferent de vremea de afară)
- blugii ăia care îl mușcă de picior (aka slim), pe care îi îmbracă numai și numai dacă nu are nimic altceva curat în dulap
- tricoul cu Yatching

și... tobe, trâmbițe, suspans...

LAIBĂRUL DE 16 GRADE!!!!!!!! TA-DA!!!!!!!

Laibărul de 16 grade e un etalon al meteorologiei locale, e barometrul nostru și obiectul vestimentar fără de care viața noastră ar fi pustiu. Laibărul de 16 grade dictează venirea anotimpurilor, plecarea păsărilor călătoare și semănatul de primăvară. Dacă lui Mircea îi e cald cu laibărul pe el, e semn că vine vara. Dacă îi e frig cu el, e semn că vine iarna.

Laibărul de 16 grade e ca foile de ceapă pe care bătrânii le înșiră la fiecare început de an ca să prezică dacă o să fie an secetos sau ploios.

Zilele astea, Mircea a tot umblat cu laibărul de 16 grade pe el. Zice că-i numai bine, însă când își amintește că anul trecut a început să-l poarte de abia prin septembrie, dă din cap, plin de înțelepciune și mă anunță că, oficial, a venit toamna.