De-ale vieții

De multe ori, stau și mă întreb dacă doar eu mă gândesc la niște treburi, dacă doar eu îmi pun niște întrebări, dacă doar mie mi se pare că se întâmplă lucruri cu noi și, de cele mai multe ori, viața îmi răspunde în cele mai inedite căi cu putință, lăsându-mă cu un zâmbet tâmp pe față și cu noi întrebări la care să găsesc răspunsuri.

Ieri, la trecerea de pietoni, o mașină cu număr de Franța era efectiv lăsată în mijlocul drumului, jumătate pe trecerea de pietoni, jumătate în drum, fără avarii, fără nimic. Apăs butonul să se facă verde și până să trec, mă uit, mirată, dacă e cineva la volan sau ce s-o fi întâmplat cu mașina aia de zace așa, în mijlocul drumului. Nedumerirea mi-e brusc întreruptă de un domn mai în vârstă, să tot fi avut către 65 de ani, pedant și îmbrăcat impecabil, cu părul alb și o privire șugubeață, care mi se adresează, probabil citindu-mi indignarea de pe față:

"Un prost. No, uită-te tu numa' undie și-o lăsat ăsta mașina.", la care, după o scurtă pauză, adugă, parcă și mai surprins: "Și încă are și număr de Franța".

Mă întorc, mirată de dezinvoltura lui, către el și îi mărturisesc, zâmbind, că exact la asta mă gândeam și eu, asta în timp ce de mașină se apropie un domn, încărcat de pâine, care, auzind probabil de Franța se uită către domnul din spatele meu și îl întreabă dacă sunt ceva probleme. Pedantul, fluturându-și mâna în aer, îl persiflează: "Hai, pa, la revedere! Nu vorbeam cu tine!", în timp ce mă privește complice, ascunzându-și un zâmbet plin de dezamăgire în colțul gurii.

Nu trec câteva secunde și pe aceeași trecere de pietoni se oprește o mașină cu număr de Hunedoara. Un domn la volan și o doamnă în dreapta. Doamna coboară puțin geamul, în timp ce pedantul deja hipervetilează în spatele meu:

"Doamnă, nu vedeți c-aci îi trecere de pietoni? Fix aci v-ați găsit să opriți?"

În timp ce doamna încearcă să explice că ei vor doar să le spunem încotro e Turda, pedantul mă privește, exasperat și exclamă: "Ioi, Doamne, alti proști!", după care îi răspunde, politicos, doamnei, că pentru Turda trebuie s-o țină drept înainte.

Mașina demarează în trombă, în timp ce semaforul se face, în sfârșit, verde. În spatele meu, pedantul concluzionează: "Îi plină lumea asta de proști, undie meri, numa' de proști dai!" Pe mine mă pufnește râsul. Nu putea s-o exprime mai bine. Great minds think alike.