Scandal, scandal, scandal!!!!!

Nu e zi lăsată de la bunul Dumnezeu să nu fie scandal la noi acasă. Dimineața începe cu scandal și nu, nu e de la faptul că aș sta eu uitată în fața oglinzii, ci mai degrabă din cauză că ceasul intern al lui Mircea funcționează după cu totul și cu totul alte prinicipii decât programul din multinaționale.

Degeaba mă rog în fiecare seară să fie ultima oară când mai repet de dimineață, ca o moară stricată: "Iubi, iubi, iubi, iubi, IUBI!!!!!!!", până când și Iubi de la etajul 4 se trezește, numai Mircea nu. Ca răspuns la strigătele mele disperate, Mircea îmi răspunde, tot la a treia tânguială, "Mmmm, mmmm, mmm...". Inutil să vă mai spun că aproape de fiecare dată mai-mai ne rupem capul pe scări la 9 fără un sfert, în încercarea de a recupera "cele 5 minute" în plus de somn. Cu ochii încă lipiți și căscând tot la 2 minute, stând în coloană în spatele mașinii de gunoi, care fix la ora aia patrulează prin Bună Ziua, Mircea mă privește și se tânguie: "Of, iar am plecat la o oră nepotrivită de acasă! Mâine venim mai repede." Și dacă pentru el mai repede înseamnă fix la aceeași oră, atunci cu siguranță că se ține de cuvânt.

Unde mai pui că trântesc și portiera, nervoasă, când cobor,  în timp ce Mircea încearcă să-mi ureze o zi bună la serviciu, gesticulând ceva, cu mâinile, în urma mea.

Nu trece mult și un nou scandal stă să izbucnească. Trebuie să știu dacă a ajuns cu bine, dacă a început deja să lucreze, dacă și-a luat mâncarea la el și, în principiu, toate "dacă-urile" pe care le pot debita dis-de-dimineață. Deschid Messenger-ul și tastez, cu inima strânsă: "Ce faci? Ai ajuns? Ai mult de lucru? Ai ce mânca? Ai mâncat deja?"... răspunsurile se lasă așteptate, așa că îi scriu pe Facebook... Mai aștept câteva secunde... Nimic. Pun mâna pe telefon și sun. După o vreme, îmi răspunde: "Mda. Da. Da. Nu. Nu pot vorbi, chiar am de lucru.". Al Treilea Război Mondial stă să înceapă. Nici nu mai respir, în timp ce îi scriu tot ce-mi trece prin cap despre noi doi, și despre cum el nu mă mai iubește, și despre cum nu îi mai pasă, și despre relația noastră care se duce pe Apa Sâmbetei. De la capătul celălalt de tastatură, Mircea is typing... "Iar începi?".

E deja 1-1, am pierdut avantajul, însă nu trece mult și reintru în joc. E iar scandal!!!!!!

Îl anunț, grațioasă, că nu mai am pantaloni scurți, fustă mov și săndăluțe pentru nunta de sâmbătă, ca să nu mai zic că frigiderul e gol și e musai să luăm măcar o gustare, acolo. A, da, și apă plată, un bax, musai.

Pupilele i se dilată, încep să îi aud bătăile inimii, tot mai rapide, trage cu nesaț o gură de aer și începe: iadul dezlănțuit pe Pământ. "Pantaloni scurți nu-mi trebuie, că de-abia i-am luat pe ăia lungi, fuste am deja o grămadă, ce-mi mai trebuie și mov? Mâncare... nimic, că prea mult aruncăm, iar apă... bună-i și aia de la robinet." Scandal!!!!!!!!!!!!!!

Ajungem peste 2 ore acasă, eu fericită și plină de plase cu cumpărături, Mircea cu dorința de răzbunare în ochi și cu spatele rupt de la baxul de apă plată. Nu deschide bine ușa de la intrare și începe: "Să te duci de acuma singură după din astea, că eu cu tine nu mai vin veci! Ai zis panataloni scurți, fustă mov și săndăluțe și ai cumpărat juma' de magazin, în timp ce eu stăteam ca praporul acolo. Iar asta cu apa plată n-o mai mușc, data viitoare umplem mașina cu apă plată, să nu mai am ce căuta la hypermarket măcar vreo lună".

În timp ce seara se lasă peste oraș, Mircea se joacă la calculator, cu căștile pe urechi, iar eu, din pat, încep un nou scandal. De noapte-bună. Isn't life beautiful, just the way it is? :)