Intr-o institutie publica, evident, ca la patron sau multinationala n-ai sa vezi veci asa ceva, isi aduna seful toti subalternii intr-o zi, in sedinta, si le spune care va fi programul lor de lucru. Dupa cum urmeaza: "Luni, ca e prima zi din saptamana si nici iarba nu creste, stam. Nu lucram. Marti, daca trecem cu bine peste ziua de luni, incepem sa ne pregatim sa muncim si noi ceva. Miercuri lucram. Joi o lasam mai moale, ca se apropie sfarsitul saptamanii. Vineri e zi scurta. Sambata si duminica liberi. Ati inteles?", la care angajatii, vadit nemultumiti, exclama, aproape in cor: "Da', sefu', noi in fiecare miercuri tre' sa lucram?".
Na fix asa si noi. Luni umplem Facebook-ul si discutiile dintre noi cu vaicareli despre cat de naspa-i ziua de luni, cat de obositi suntem noi dupa week-end, ce aiurea e ziua asta, ce prost ne merg toate, cine-o mai fi ijdanit ziua de luni pe fata pamantului, astazi si nu maine? Cine? Ziua se termina in vreun bar, sarbatorind faptul ca a trecut ziua de luni cu bine, de parca numai o zi de luni ar fi tot anul, toata viata. Si despre asta scriem pe Facebook, sa fim solidari si poate, poate s-a gandi cineva, undeva, sa faca cumva sa incepem saptamana de marti.
Marti, miercuri si joi sunt zile de tacere social-mediatica. Asta daca n-o patesti pe aia cu "nimic nu-ti strica vinerea mai tare ca faptul ca realizezi ca e de abia marti". Daca vrem sa fim simpatici, cu orice pret, miercurea o postam cu totii pe aia cu "dupa luni si marti, pana si calendarul zice WTF". Poate, uneori, in saptamanile noastre bune si ca sa facem totul ceva mai suportabil, mai aruncam cate-o postare joi, cu ultimele puteri, visand mai repede la week-end. Desi si acolo e cu schepsis, ca se mai intampla sa ai cate-o senzatie de vineri joia, de iti vine sa-ti faci cerere de concediu, numa' asa, ca sa iti vezi visele devenite realitate.
Vineri, de dimineata, peretii virtuali se umplu de bucurie, chef de viata, zambete si voie buna. Toata lumea vorbeste despre asta, ca si cum ar fi ceva fenomen extraordinar. Vinerea se anunta pe Facebook ca si cum cine stie ce s-ar fi intamplat si toata lumea tre' sa stie despre asta. Daca luni suntem toti praf, vineri renastem, mai ceva ca pasarile Phoenix, din propria cenusa taraita, vai de noi, prin marti. Si miercuri. Si un joi cu feeling de vineri.
Sambata ne impartim intre dat cu aspiratorul si stres praful si pregatirile de iesit in oras, in cinstea inca unei saptamani de supravietuire. Duminica e zi de postat mancare. Zi de leneveala, zi de doliu pentru lunia ce urmeaza.
Si uite asa, dragilor, ne irosim noi toata viata, traind pentru a trece peste luni, dand fast forward peste marti, miercuri si joi, respirand prin totii porii vinerile, bucurandu-ne doar cateva ore din sambata - si nu, nu in orele alea in care dam cu aspiratorul si sperand, duminica, ca de data asta am reusit sa eradicam pentru totdeauna ziua de luni.
Eu stiu ca e placut sentimentul pe care il avem cu totii in vacante sau in perioadele in care luam o pauza. Pentru o vreme e frumos sa nu stii ca e luni sau joi sau vineri. Tot farmecul e atunci cand stii si, chiar si asa, reusesti sa faci din fiecare zi, o vineri seara. Ceea ce va doresc tuturor si fiecaruia dintre voi, in parte!
Superb articolul! o viziune optimista, un îndemn spre "hai să mai facem și noi ceva, că de vorbit toți suntem buni!" ...sper ca și conștiința mea să înțeleagă mai bine că uneori avem nevoie de fapte, nu de gânduri pe bandă rulantă fără noimă....cum obișnuiesc să-mi vină în minte, făcându-mi planuri peste planuri pe care în loc să le materializez, le plănuiesc și le modific zilnic fără a începe însă nici o activitate. Mulțumesc! zile frumoase și productive îți doresc!
RăspundețiȘtergere