Playlist-ul din capul meu

Sunt absolut convinsa ca si voua vi se intampla sa va intre cate-o melodie in cap si s-o tot fredonati, cu voce tare sau in gand, pana va exasperati voi pe voi. Daca aveti si o voce cu care puteati linistiti sa dati la balet cand erati mici, atunci situatia e cu atat mai grava, ca-i agasati si pe cei de langa voi.

Mie, una, chestia asta mi se intampla frecvent si, nu stiu cum se face, dar imi intra in cap cele mai enervante melodii, de care nu mai scap cateva zile bune. Ca aud o simpla frantura intr-un taxi, pe colega de birou fredonand sau o piesa pe radio cu priza la public, nu mai scap pana nu apare ceva mai agasant si mai enervant. Uneori, chiar incep sa imi doresc asta si stau cu urechile ciuliute, dade-dade oi auzi ceva mai de Doamne ajuta, sa schimb playlist-ul din capul meu.

Anul asta, pentru mine, n-a fost unul usor din punctul asta de vedere. Dupa ce m-am epuizat fredonand, in minte ce-i drept, de rusine, mai mult, "30 de grade, 30 de grade, zero, zero grade, zero, zero grade" - da' sa nu mai ziceti la nimeni, ca-i jenant - toata primavara, asta in zilele in care nu cumva ma apuca aia cu "Bella, Bella", ca alte versuri nu mai retineam, a venit sezonul nuntilor. Si, cum din cele 10 nunti de anul asta, mai mult de jumatate au fost in Ardeal, de cateva luni incoace nu-mi mai pot scoate din cap playlist-ul nuptial.

Zilele trecute, invartindu-ma prin casa, ba cu una, ba cu alta, m-am surprins intr-unul dintre cele mai memorabile momente legate de povestea asta cu fredonatul. Imaginati-va cum taiam eu ceapa, pestisori, zolzisori si, din mintea mea, rasuna: "Bea finu' si cu nanasul si le canta ceterasul, si le canta ceterasul/Bea nanasul si cu finu', buna-i tuica, bun ii vinul, buna-i tuica, bun ii vinul". Parca ma si auziti cantand, asa-i?

Daca v-am bagat-o si voua in cap, stati linistiti, nu va tine mult! Vine imediat Craciunul, leru-i ler si iarasi ler. Stiti cum zic?