Maria's Ladybugs - Raluca's Dream

Va promiteam in postarea de ieri, ca voi incerca sa va spun si voua povestile frumoase ale oamenilor pe care i-am intalnit in ultima vreme si care isi urmeaza visul, oricare ar fi el si orice ar insemna asta. Dincolo de admiratia pe care o am pentru curajul lor si pentru indrazneala de a fi fericiti, facand ceea ce le place, povestile lor pot transmite mai mult, pentru fiecare dintre noi si, asa cum ne visam cu totii eroii din povestile pe care ni le citeau bunicii cand eram mici, poate ca asa, citind si voi povestile oamenilor astora atat de frumosi, o sa indrazniti sa visati mai mult si, poate, intr-o buna zi, o sa aveti chiar curajul sa va impliniti aceste visuri.

Pe Raluca o stiu din copilarie. Nu ne-am cunoscut niciodata personal, dar orasul fiind mic, ne stiam din vedere si ne zambeam in treacat, ori de cate ori de intalneam. O admiram inca de pe atunci pentru zambetul ei larg, pentru privirea strengareasca si pentru gropitele adorabile din obraji. Pe Raluca n-ai cum sa n-o observi. Parca totul la ea striga "Hei, sunt aici! Si am ceva de spus!".

Am reintalnit-o pe Facebook, acum ceva vreme si am urmarit-o cu interes. Nu ai cum sa nu iubesti ceea ce face ea, mai ales atunci cand o auzi vorbind despre asta. Zilele trecute am avut ocazia, la un eveniment, sa ne cunostem personal si sa ii aud povestea. Vorbeste cu o detasare incredibila despre toate obstacolele peste care a avut de trecut, de-a lungul vremii, ca sa ajunga unde e azi. Vorbeste cu o daruire imensa despre ceea ce face si povesteste cu o bucurie nespusa despre copiii ei.

Maria's Ladybugs e visul Ralucai. Un vis pe care, cu timiditate la inceput si apoi cu o nespusa determinare, si-l urmeaza. Raluca viseaza cu ochii deschisi si in fiecare zi aduce cate un strop din fericirea ei tuturor celor care aleg sa ii poarte creatiile. Bratarile si colierele ei poarta in ele bucuria din ochii ei, iar eforturile pe care le-a facut ca sa ajunga pana aici sunt rasplatite de multumiri sincere si felicitari din partea clientilor ei. Imi marturiseste ca ea nu ii considera clienti, sunt prietenii ei, fara de care visul ei nu ar fi fost astazi posibil.

Imi povesteste cu nesat cum a inceput totul. A renuntat la confortul unei vieti linistite pentru a-si cauta adevarata chemare in viata. Imi spune, razand, ca ea nu stia ca poate sa faca handmade. "Eu sunt optometrist, scriu prescriptii pentru ochelari". Dupa o incercare nefericita de a se stabili in Marea Britanie, manati de visul strainatatii, ca mai toti tinerii capabili din Romania, care simt ca tara asta nu le poate oferi cat pot ei duce, Raluca se intoarce acasa, hotarata sa demonstreze tuturor ca poate sa faca mult mai mult decat facuse pana atunci.

Primele ate si le-a cumparat cu bani imprumutati. Leganand-o pe Maria, fetita ei, privea ore in sir la tutoriale, cu determinarea de a-si vedea visul implinit. Visul Ralucai nu a fost acela de a face bratari, nici macar acela de a face bani din asta. Visul Ralucai a fost sa isi creasca copiii frumos, sa le ofere tot ceea ce isi poate dori un parinte pentru copiii lui si sa traiasca prin bucuria zambetelor lor. Din asta traieste Raluca.

Creatiile ei sunt unicat si gandite pentru fiecare client in parte. Munceste de dimineata pana seara si se bucura ca un copil de fiecare data cand primeste un mesaj de multumire pentru vreo comanda ajunsa, cu bine, la clientele ei. Si, slava Domnului, are suficiente motive de bucurie. Creatiile ei ajung in toata tara, ba chiar si peste hotare si recunoaste, cu o modestie pe care nu pot sa i-o inteleg, ca sunt perioade cand nu mai face fata si e nevoita sa refuze comenzi. Buricele degetelor ii sunt aspre si muncite pana peste poate, dar si asta o spune cu zambetul pe buze. Traieste pentru business-ul ei si adora ceea ce face. I se citeste pe chip, in privire, in fiecare cuvant pe care il rosteste. Are acum incredere ca se pot face lucruri frumoase si la noi in tara. Trebuie doar sa te inarmezi cu rabdare si curaj sa apuci pe drumul asta. Recunoaste ca nu e usor si ca tinerii romani nu sunt incurajati de stat sa devina antreprenori, dar asta nu face decat sa o ambitioneze si mai mult. Are alaturi de ea o familie minunata, un om care a inteles care e chemarea ei si care o sprijina in tot ceea ce face si doi copii adorabili, care le umplu casa si sufletele de o bucurie nespusa.

Raluca e unul din oamenii frumosi pe care n-ai cum sa nu ii admiri. Stiu ca citind, poate, randurile astea, se va rusina, caci e de o modestie iesita din comun. Nu ii place sa folosesti cuvinte mari cand vorbesti despre ea si despre munca ei. Ea e doar un om, ca toti ceilalti, care a ales sa faca ce-i place. Nimic special. Asa crede ea. Eu cred altceva si o admir din tot sufletul pentru curajul de a face ceea ce iubeste, pentru daruirea cu care face asta, pentru faptul ca isi pastreaza zambetul strengaresc pe fata, orice s-ar intampla, pentru faptul ca isi traieste visul si pentru faptul ca prin asta face atatia oameni fericiti, in jurul ei.

Jos palaria, Raluca, in fata ta si in fata tinerilor frumosi si curajosi ca tine, care au ales sa ramana in tara asta, cu increderea ca si aici visele pot deveni realitate, daca iti doresti cu adevarat. Pentru mine esti un exemplu si povestea ta ma duce mai departe.

sursa foto